Bădăranii un film de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi

Sinopsis

O producţie a Studioului Cinematografic Bucureşti, 1960

Adaptare cinematografică
de Mircea Ştefănescu şi Sică Alexandrescu
după spectacolul Bădăranii de Carlo Goldoni realizat la Teatrul Naţional I. L. Caragiale

Acţiunea filmului (realizat după piesa “Bădăranii” de Carlo Goldoni), se petrece la Veneţia, în anul 1760. Negustorul Lunardo, un bărbat cam grosolan şi foarte sever, impune soţiei sale, Margarita, şi fiicei din prima căsătorie, Lucietta, o viaţă austeră. Urmărindu-şi interesele financiare, dorinţa de îmbogăţire şi ignorând sentimentele fiicei sale, Jupân Lunardo hotărăşte căsătoria Luciettei cu Filippetto, fiul bogătaşului Maurizio.

În numele unei morale învechite, medievale, viitorii cuscri interzic copiilor lor să se cunoască înainte de logodnă. Soţiile, mai deştepte şi cu picioarele pe pământ, hotărăsc să le dea celor doi negustori o lecţie usturătoare. Ele sunt sprijinite de frumoasa Felice, consoarta lui Jupân Canciano, alt component loial al trio-ului de “bădărani”. În ciuda interdicţiei, femeile pun la cale o întâlnire între cei doi tineri.

Descoperind “cumplitul şi intolerabilul complot”, bărbaţii hotărăsc să-şi exercite autoritatea, şi să-şi pedepsească consoartele anulând căsătoria tinerilor.

Prea târziu! Aceştia se iubesc, iar doamnele, dorind fericirea lor, îşi impun voinţa folosind toate farmecele feminine şi toate tertipurile pe care le stăpânesc prin inteligenţă şi frumuseţe. Pledoaria lor, mai mult sau mai puţin plăcută, dar foarte “convingătoare”, îi dezarmează pe vajnicii “bădărani” şi-i determină să consimtă la căsătoria celor doi îndrăgostiţi.

Ioana Bogdan (TVRMEDIA)

Distribuţie

  • Grigore Vasiliu Birlic
  • Carmen Stănescu
  • Nicky Atanasiu
  • Alexandru Giugaru
  • Cella Dima
  • Sanda Toma
  • George Calboreanu
  • Silvia Dumitrescu Timică
  • Marcel Anghelescu
  • Radu Beligan
  • Nineta Gusti
  • Silly Vasiliu
  • Ovid Teodorescu
  • Coca Andronescu
  • Constantin Rauţchi
  • Aurora Eliad

Echipa de producţie

Muzica:
Paul Urmuzescu
Costume:
Ileana Oroveanu
Machiaj:
Ioana Simionescu
Sunet:
Gheorghe Mărăi
Montaj:
Eugenia Nagy
Imaginea:
Ştefan Horvath
Regia:
Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi

Carmen Stănescu

(Interviu despre “Bădăranii”) — partea I

Alo! Seniora Felice? Consoarta onorabilului jupân Canciano?

Ha-ha… Da, eu sunt! Am jucat acest personaj cu mare plăcere şi încântare, acum cincizeci şi ceva de ani…! De fapt, eu am fost a doua interpretă a cumetrei Felice. Personajul ăsta a avut, la noi la teatru, o istorie de necrezut!

Ştiu că premiera a avut loc în Italia, cu un succes răsunător!…

Să-ţi spun ce nu ştii. Eu n-am jucat la premiera din Italia, pusă în scenă de Sică Alexandrescu la Teatrul Naţional într-un timp record, pentru “Festivalul Carlo Goldoni” de la Veneţia. Acolo, rolul Felice a fost acolo interpretat de Nina Diaconescu. Fiind vorba de o deplasare în străinătate, pe mine mă scoseseră din discuţie ca nefiind o persoană de încredere. Aveam o mătuşa la Paris şi exista suspiciunea că nu m-aş mai întoarce în ţară. La festival, performanţa şi succesul actorilor români a entuziasmat întreaga lume a teatrului european. Dar…stupoare! Nina a fugit şi nu s-a mai întors ea în ţară. La venirea în Bucureşti, pentru premiera românească, Sică m-a distribuit pe mine în rolul carismaticei Felice. Am lucrat textul în numai trei zile şi am urcat pe scenă. Ce personaj…! L-am iubit nespus de mult, mai ales că-l aveam ca partener pe minunatul şi inegalabilul Grigore Vasiliu Birlic.

Făceaţi un cuplu comic de un haz irezistibil prin discrepanta propoţtiilor…a anatomice a actorilor. Aspectul ăsta i-a fascinat pe regizori, care v-au distribuit şi în alte piese sau filme…

Păi, cum să nu râdă publicul în hohote? Imaginează-ţi că meşterul Birlic îmi ajungea până sub umăr… De la “înălţimea aia” tuna şi fulgera jupân Canciano facând efoturi de a-si tiraniza consoarta… Pe deasupra, moda rochiilor somptuoase, cu crinolină, accentua mai mult comicul de situaţie…

Dupa Italia, spectacolul şi-a continuat cariera strălucită…

Da… S-a jucat mult, s-a făcut film, s-a înregistrat la Radio, s-a transpus pe disc de vinil. Publicul, presa, erau entuziasmaţi; bătaie pe bilete, cronici laudative… Multă vreme oamenii au folosit în vorbirea curentă replici nostime din piesă: “să nu zic vorba aia” şi “cum te vad şi cum mă vezi”… Nu-i de mirare! Sică făcuse o distribuţie de monştri sacri!

Carmen Stănescu

(Interviu despre “Bădăranii”) — partea a II-a

La un an după premiera bucureşteană, s-a turnat filmul în studiourile de la Buftea. Dar scenele exterioare, cu canalele Veneţiei şi gondolele ei romantice unde s-au filmat, în Italia?

Nici vorbă! Tot la Buftea! Scenografii au dat dovada unei măiestrii de excepţie. S-a alocat un buget considerabil pentru decor şi costume. Mi-amintesc că era vară, vacanţă şi noi filmam într-o căldură sufocantă, mai ales când se aprindeau uriaşele reflectoare din platou.

Sică Alexandrescu a păstrat distribuţia din teatru şi pentru film?

Da! Păi cum să renunţi la genialii Calboreanu, Giugaru, Marcel Anghelescu, Birlic pentru a da viaţă “bădăranilor”? Nu se putea! Erau extraordinari. Dar eu vreau să aduc acum un elogiu fierbinte talentului şi uriaşului farmec personal al marilor actriţe care au interpretat personajele feminine din piesă. Un trio cochet şi adorabil, de un haz năucitor, irepresibil.

Doamnele erau un fel de “sufragete” avant-la lettre, folosind discret armele aflate la indemână — frumuseţea, feminitatea şi inteligenţa…

Cu “armele” astea au câştigat personajele noastre războiul cu optuzitatea, prostia, meschinăria şi laşitatea “soţilor lor”. Nu pot vorbi de “Bădăranii” fără să nu remarc, în mod deosebit, jocul inspirat şi replicile Silviei Dumitrescu-Timică, pe care ea le transforma în curcubee scânteietoare de râs copios, sănătos cu puternice ecouri moralizatoare. În spatele numelui celebru, marea doamnă a teatrului românesc era şi un om minunat. Avea atâta har, atâta vitalitate, inventivitate în cheia comică, atâta generozitate şi modestie…

Alături de ea, de splendida Cella Dima, de debutanta Sanda Toma (un fluture inocent, graţios şi înamorat) am trăit — datorită marelui regizor şi om de cultură Sică Alexandrescu — momente de uriaşă bucurie şi performanţă profesională. Celor plecaţi să le fie amintirea luminoasă şi de neuitat!!!

Se spune că actul de creaţiei al actorului este efemer. “Sculptură în zăpadă” afirmă maestrul Radu Beligan, citându-l pe marele sau prieten Lawrence Olivier. Iată, DVD-ul de faţă poate fi o şansă la nemurire…!

Să dea Dumnezeu! Ioano, mamă, nu ştiu dacă le-am spus îndeajuns colegilor mei cât de mult i-am iubit, i-am admirat şi preţuit, cât de fericită am fost alături de ei sub reflectoare; nu am măsurat amplitudinea plecăciunii mele în faţa publicului, dar vreau să închei interviul ăsta oferind cu reverenţă toată gratitudinea mea celor care mi-au prilejuit fericirea de a fi actriţă

Ioana Bogdan (Bucureşti, 2009)

Detalii DVD

  • DVD/PAL
  • Color

Galerie foto

Secvenţă din fimul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi Secvenţă din fimul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi Secvenţă din fimul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi Secvenţă din fimul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi Secvenţă din fimul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi Secvenţă din fimul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi Secvenţă din fimul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi Secvenţă din fimul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi Secvenţă din filmul “Bădăranii” de Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi