De-aş fi… Harap Alb un film de Ion Popescu-Gopo

Sinopsis

Fiul cel mic al Împăratului Roş, iubitor de basme dar cam prostuţ şi cam fricos, visează gloria lui Făt Frumos din basmul lui Creangă şi hotărăşte să refacă traiectoria destinului eroului îndrăgit. Numai că, se loveste de tot felul de aventuri, care seamănă şi nu prea cu cele din basm, deşi personajele sunt aceleaşi. E ademenit şi el de Spân şi pentru că încalcă sfaturile părinteşti, devine din crăişor, slugă.

Spânul impostor şi malefic îi fură rangul şi-l trimite după fata împăratului vecin, pentru a o lua de soţie. Tânărul porneşte într-o lungă călătorie de iniţiere şi se înfrăţeşte pe drum cu cinci personaje, dotate cu însuşiri miraculoase. Aceştia îl vor ajuta să treacă toate probele tenebrosului Împărat Verde. Apoi îl pedepseşte pe spân şi se întoarce biruitor şi cu o mireasă isteaţă şi frumoasă.

Cascada de ironii, porecle, pildele şi expresiile de duh din carte coboară pe celuloid, în dialogul savuros al personajelor… Totul e bine că se şfârşeşte cu bine şi cu o nuntă ca-n poveşti…

Premii

  • Premiul pentru calitatea imaginii la al IV-lea Congres UNIATEC, Milano — 1965
  • Premiul pentru originalitatea regiei, Moscova — 1965
  • Premiul pentru scenografie (Ion Oroveanu), Mamaia — 1965

Distribuţie

  • Florin Piersic
  • Cristea Avram
  • Lica Gheorghiu
  • Irina Petrescu
  • Eugenia Popovici
  • George Demetru
  • Fory Eterle
  • Emil Botta
  • Liliana Tomescu
  • Florin Vasiliu
  • Puiu Călinescu
  • Mircea Bogdan
  • Viorel Manta
  • Septimiu Sever
  • Constantin Codrescu
  • Nae Roman
  • Nucu Păunescu
  • Silviu Gurău
  • Paul Sava
  • Valeria Rădulescu
  • Viorica Popescu
  • Ana Maria Oţetea
  • Rodica Bîrzeanu
  • Gabriela Iacobescu
  • Anca Pandrea
  • Roxana Deleanu

Echipa de producţie

Muzica:
Dumitru Capoianu
Cântec de pahar de:
H. Mălineanu
Text:
Jak Fulga
Cântecele stihiilor de:
N. Kirculescu
Texte:
M. Maximilian
Orchestra Simfonică a Cinematografiei, Dirijor:
Paul Popescu
Sunetul:
ing. Dan Ionescu
Decoruri şi costume:
Ion Oroveanu
Mască plastică:
Agop Arachelian
Machiaj:
Aurelia Ioan
Trucaje:
ing. Al. Popescu
Montaj:
Justina Matei
Directorul filmului:
Adrian Caracaş
Imaginea:
Grigore Ionescu
Regia:
Ion Popescu-Gopo

Florin Piersic

(Harap Alb)

Aş întoarce timpul şi… dacă aş mai fi “Harap Alb”, atunci în preajma mea, cu un zâmbet pentru “cel frumos”, cel voios, prieten credincios, neînfricat, dintr-un basm de neegalat, s-ar afla şi Părintele filmului: prea-talentatul-imaginativul-copilărosul-neprevăzutul-inventivul ION POPESCU-GOPO, cel întors de pe Lună însoţit de sumedenia de fârtaţi ciudaţi şi minunaţi: Setilă, Gerilă, Flămânzilă, Ochilă-Răslungilă, şi ceilalaţi mulţi… Şi asta, pentru a călători împreună spre un final de lumină hâtră, aşa cum ni-l dorim mereu… cu toţii. Da! Dar, de fieştecare dată, în realitatea necruţătoare, nu se poate să nu se afle-n treabă şi Spânul… De ce? Fiindcă fără el n-ar mai exista rostul Luptei şi marea izbândă a Binelui…

Ce-a fost? O “poveste” ca-n basme, pe care am trăit-o cu bucuria tinereţii mele şi puterile ei fermecate (aveam 29 de ani!), o poveste incredibilă, dar reală, o bătaie cu un urs adevărat, eu fiind de-atunci singurul actor-cascador care a făcut aşa ceva!… Filmările ne-au adus zilnic satisfacţia descoperirii mirificului “continent” Ion Creangă, cel care a ştiut, ca nimeni altul, să preschimbe pe “A fost odată...” în “A fost şi-o să mai fie!”

Sunt 44 de ani de când Harapul său Alb a fost transpus într-un film românesc (considerat inventiv chiar şi azi), film cu “lipici”, care te îndeamnă să crezi în “Elixirul tinereţii”.

Poveştile cu miez, basmele sunt momentele înfiorate ale copilăriei, care n-ar trebui uitate niciodată!

Faceţi-mi loc lângă voi! Curând începe filmul şi vreau să fiu şi eu de faţă la isprăvile lui Harap Alb…

Eugen Atanasiu

1965 (România literară)

Terenul cel mai fecund al întâlnirii lui Gopo cu povestitorul de la Humuleşti este umorul de esenţă folclorică. Împrejurările prin care trece fiul de crai, pe urmele lui Harap Alb, o atestă în chip admirabil, căci cineastul ştie să concentreze cu un autentic simţ popular, ridicolul unor defecte omeneşti. Aici parodia se integrează firesc, căci ea nu alterează nici basmul nici direcţia fundamentală a fanteziei comice.

Galerie foto

Secvenţă din fimul “De-aş fi… Harap Alb” de Ion Popescu-Gopo Secvenţă din fimul “De-aş fi… Harap Alb” de Ion Popescu-Gopo Secvenţă din fimul “De-aş fi… Harap Alb” de Ion Popescu-Gopo Secvenţă din fimul “De-aş fi… Harap Alb” de Ion Popescu-Gopo Secvenţă din fimul “De-aş fi… Harap Alb” de Ion Popescu-Gopo Secvenţă din fimul “De-aş fi… Harap Alb” de Ion Popescu-Gopo Secvenţă din filmul “De-aş fi… Harap Alb” de Ion Popescu-Gopo